CE ESTE UN DESEN

UNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor "i", "j" etc. * Două puncte = semn de punctuaţie constând din două puncte (I 1) aşezate unul deasupra altuia, folosit pentru a arăta că urmează o vorbire directă, o enumerare, o explicare sau o concluzie. Punct şi virgulă = semn de punctuaţie constând dintr-un punct (I 1) aşezat deasupra unei virgule, folosit pentru a despărţi părţile componente ale unei perioade. Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuaţie constând din trei (sau mai multe) puncte (I 1) aşezate în linie orizontală, folosit pentru a arăta o întrerupere în şirul gândirii, al acţiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus. * Expr. A pune punctul pe i = a preciza ce este esenţial într-o chestiune, a trage concluzia. ** Fig. (Cu valoare de interjecţie) Gata! destul! 2. Semn convenţional în formă de punct (I 1), care indică pe o hartă aşezările omeneşti, care marchează zarurile, piesele de domino etc. sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a-i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei. 3. Punct (I 1) folosit în matematică, indicând efectuarea unei înmulţiri. 4. Fel de a coase, de a broda, de a croşeta; model de cusătură, de broderie etc. 5. (În sintagma) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime, folosită în tipografie, 0,376 mm. 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării. ** Pată mică, rotundă, detaşată pe un fond de altă culoare. 7. (În sintagma) Punct de ochire = locul din ţintă în care trăgătorul potriveşte precis linia de ochire. II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune (reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc). ** Loc determinat pe o lungime, pe o suprafaţă, în spaţiu. * Punct medical (sau sanitar) = serviciu medical organizat în fabrici, uzine, şantiere etc. 2. Valoare a unei mărimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen. Punct de topire. III. 1. Parte determinată în cadrul unei acţiuni, al unei discuţii, al unei probleme etc. * Expr. Punct de onoare = lucru, chestiune care angajează prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva. Punct de plecare (sau de pornire) = a) locul de unde pleacă cineva; b) începutul unei lucrări, al unei acţiuni. A fi pe punctul de a... = a fi gata de a..., a fi pregătit să... Punct de vedere = aspectul sub care cineva priveşte o problemă sau atitudinea pe care o are faţă de ea; mod de a gândi. Din punct de vedere = în privinţa..., sub raportul... Din punct în punct sau punct cu punct = amănunţit, detaliat, pe larg. A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face să funcţioneze în condiţiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile aşa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt; a restabili adevărul. A fi pus la punct = a fi aranjat, bine îmbrăcat. A pune pe cineva la punct = a arăta cuiva ce se cuvine şi ce nu, a da cuiva o lecţie de bună-cuviinţă. 2. Moment, stadiu, fază, etapă de dezvoltare. * Loc. adv. Până la un (sau la acest) punct = până la o anumită limită sau etapă; într-o anumită măsură. * Expr. Până la ce punct = în ce măsură, până unde... Punct mort = situaţie fără ieşire. ** (Adverbial) Exact, precis, fix. IV. Unitate de măsură luată ca bază de clasificare, în special la sporturi. ** Unitate de măsură pentru indicarea situaţiei participanţilor la unele jocuri (zaruri, cărţi, biliard etc.). ** Unitate de măsură pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursă. ** Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru raţionalizarea anumitor produse industriale; tichet detaşat dintr-o astfel de cartelă. * Loc. adj. şi adv. Pe puncte = a) pe baza dreptului conferit de cartelă; raţionalizat; b) fig. fără a avea pregătirea corespunzătoare funcţiei pe care o ocupă. - Din lat. punctum (cu unele sensuri după fr. point).